Andreea singura la joaca 6.2

[ego v. 6.2]



Tu nu te asemeni cu nimic din ce am invatat eu,  din ce am fost invatata. Nu esti in nimic din ce am citit eu vreodata. Ar fi trebuit sa fi fost predat in clasa I cand invatam sa scriu. Sa mi te injecteze in vene. Sa imi faca vaccinuri cu celule moarte din pielea ta. Sa am un antidot impotriva ta. Parintii mei ar fi trebuit sa imi povesteasca de tine atunci cand m-au invatat sa-mi leg sireturile. Ar fi trebuit sa mi te povesteasca in fiecare seara inainte de culcare.
Nu mi-a spus nimeni ca persoanele care seamana cu tine nu reprezinta nimic din ce esti tu. Nu am stiut niciodata ca daca mii de maini m-ar atinge simultan as simti-o numai pe a ta. Ca, daca imi voi pierde vreodata memoria, coltii numelui tau vor ramane adanc infipti in scoarta mea cerebrala. Ca daca o sa ma mai nasc vreodata o sa te nasti cu mine. Ca nimic... dar nimic in tot universul... nu e ca tine.

Dintre toti oamenii pe care i-am intalnit vreodata la tine o sa ma intorc
mereu… mereu…